Tot ce citiţi aici e propria mea experienţă.
O rugăminte pentru cei care se recunosc -păstraţi secretul!
Într-o bună zi, o elevă, aflată în cel mai năprasnic debut al adolescenţei, n-a mai vrut să meargă la şcoală. S-a săturat...: reguli, cerinţe, profesori, colegi, lecţii, recreaţii, evaluări, discuţii, bîrfe, zvonuri.... Şi e greu: să te trezeşti dimineaţa, mai ales primăvara, să urci în microbusul supraaglomerat, unde vei primi ghionteli de tot felul în drumul spre scaunul multrîvnit, ocupat de altcineva, chiar în momentul în care vroiai să aterizezi pe el; să cobori cu părul răvăşit, de parcă nici n-a văzut pieptenele în ziua aceea; să alergi cu sufletul la gură, dar oricum să constaţi că ai făcut-o înzadar- ceasul nu e prietenul tău şi s-a grăbit şi de data asta, aşa că iar ai întîrziat! E greu drumul spre şcoală!
Fiecare are drumul lui. Unii se opresc din drumul lor, se întorc înapoi sau chiar îl abandonează. Alţii luptă, suferă, muncesc, caută soluţii, înfruntă greutăţi, pentru a ajunge la capătul unui drum. Acolo se bucură de realizări, sunt fericiţi, dar îşi analizează şi insuccesele, greşelile şi pornesc din nou, demonstrînd tuturor că acolo unde este dorinţă, este şi putere. De la ei putem învăţa cele mai adevărate lecţii- de viaţă!
0 comentarii: