Am copil în clasa V-a! Din nou despre problema adaptării şcolare...

joi, 13 septembrie 2012 | Psiholog cu blog la 11:11 |

O parte din viaţa şcolară e trecută. Copilul vine în clasa V-a cu sentimentul că el este deja altcineva, că nu face parte din categoria „picilor din clasele primare”, că e deja”mare”.
Părinţii aşteaptă de la copil noi succese sau cel puţin să rămînă la acelaş nivel de reuşită ca în clasele primare. Copilul începe o nouă viaţă care-i dă noi posibilităţi de afirmare. Toţi se aşteaptă la un început cît mai bun...care...rămîne de aşteptat pentru că:

·        Copilul a devenit mai nervos;

·        Mai neliniştit, anxios;

·        Nu poate rezolva acele sarcini care îi reuşeau de minune în clasa IV;

·        Mereu uită caietele, pixurile,cărţile;

·        Comportamentul s-a schimbat şi nu într-un sens pozitiv.

Alarmă pentru toţi:

·       Copilul nu înţelege de ce se întîmplă asta;

·       Părintele îşi face griji;

·       Dirigintele de clasă consideră că descrierea clasei de către învăţătorul dintr-a IV-a nu este în concordanţă cu realitatea;

·       Profesoriii de la discipline constată cu stupoare că „copiii aceştia sunt total nepregătiţi!”.

            Apare întrebarea: De ce?

Răspunsul: Copilul se află într-o perioadă de adaptare care are durata şi greutăţile ei.

 Durata acestei perioade este de la 2-3 săptămîni pînă la 2-3 luni.

          Adaptarea e de 2 feluri:

1.     Adaptarea fiziologică- toate resursele organismului sunt mobilizate pentru a face faţă       stresului. Primele 2-3 săptămîni sunt numite „furtună fiziologică” –mulţi copii se îmbolnăvesc.

Observaţi:

·       Copilul slăbeşte brusc;

·       Acuză dureri de cap, oboseală;

·       Micşorarea sau mărirea tensiunii arteriale;

·       Capricii;

·       Probleme de autocontrol al comportamentului.

2.     Adaptarea psihosocială:

Greutăţile adaptării:

1.                 Schimbarea condiţiilor de învăţare. Se trece de la unul la mulţi.

Dacă pînă acum era un cabinet, un învăţător, aceiaşi elevi, cerinţele erau unice pentru îndeplinirea temelor şi învăţătorul era ca a doua mamă, în clasa V-a elevul se confruntă cu pluralitatea: mulţi profesori la obiecte, multe cabinete, mulţi elevi noi. Elevul întîmpină greutăţi - trebuie să înveţe cum să-şi stabilească relaţiile ca să-şi formeze autoritate faţă de mai mulţi profesori. Asta ar putea duce la stres şi la ridicarea gradului de nervozitate.

Ajutor: dirigintele în prima săptămînă le arată care sunt cabinetele, cum să se deplaseze.

Părinţii trebuie să discute acasă cu copilul privitor la felul cum copilul stabileşte relaţiile cu noii profesori şi să-l ajute cu îndrumări şi sugestii de comportare pentru stabilirea unor relaţii armonioase cu clasa şi profesorii.

2.                 Schimbarea cerinţelor, neconcordanţa cerinţelor şi pluralitatea cerinţelor: Ex.  De exemplu: caietele la română trebuie semnate într-un fel, la matematică altfel, iar la engleză trebuie 3 caiete şi toate diferite. Şi toate lucrurile astea mărunte la prima vedere trebuie înregistrate şi memorizate de elev.

 Ajutor: Alcătuirea unei agende-orar, mai mare decît agenda obişnuită, care să-l ajute pe copil să se autoorganizeze. Pe o foaie a agendei elevul notează denumirea obiectului de studiu, cum îl cheamă pe profesor, ce cerinţe are, în ce sală de clasă se desfăşoară lecţia etc..

3.                 Controlul diminuat sau elevii au senzaţia că controlul lipseşte. Pe parcursul claselor primare un singur învăţător îndeplinea funcţia de control. El preda majoritatea obiectelor şi tot el controla. Exista o abordare şi  un control individual al fiecărui elev. La trecerea în clasa V-a această abordare îşi pierde din intensitate. Fiecare profesor la obiect mai are şi alte clase şi să cunoşti particularităţile fiecărui elev uneori nu este posibil. Dirigintele de clasă nu poate fi alături chiar la fiecare recreaţie şi astfel copilului i se crează impresia că nu este controlat şi că în această mulţime de elevi el poate ceva să nu respecte, să nu îndeplinească unele cerinţe.

Alţii se simt singuri- fără protecţie- apare fenomenul de regresie merge la prima învăţătoare, face capricii ca un copil mic sau mereu caută comunicarea cu dirigintele.

Pe alţii îi îmbată această libertate-  aleargă prin toată şcoala, provoacă la conflicte elevii mai mari.

Ajutor: Ca părinţi trebuie să conştientizăm faptul că copilul a trecut la o perioadă nouă. Părinţii nu trebuie să fie antrenaţi şi ei în fenomenul regresiei. Nu cerem de la diriginte să le fie o dădacă permanentă. (Unii părinţi se apropie de diriginte cu rugăminţi de tipul:”Ştiţi în clasele primare ei...poate cumva şi acuma...”)

Acest fenomen al deindividualizări care se produce în clasa V-a (copilul ca element al unei mase de oameni) este un punct pentru maturizarea ulterioară. Învăţa-ţi-i pe copii să fie responsabili pentru faptele lor. Şi chiar dacă copilul simte la şcoală că controlul/ ajutorul este diminuat sau „lipseşte” face-ţi-l să simtă că ajutorul/controlul acasă este prezent.

4.                 Goluri în cunoştinţe. La clasele primare învăţătorul ştie care copil învaţă mai greu sau mai uşor, îl poate ajuta cu explicaţii adăugătoare pe cel care n-a asimilat materialul. Profesorul la obiect încă nu ştie despre capacităţile de învăţare ale fiecărui elev.

Ca părinte vedeţi acasa: dacă copilul a înţeles materialul predat şi încurajaţi-l să ceară ajutor dacă n-a înţeles. Anume în această perioadă se pun bazele unor nereuşite şcolare: Copilul nu are stabilită cu profesorul o relaţie de intercunoaştere, apar primele goluri- care nelămurite se măresc asemeni unui bulgăre de zăpadă. Nu se obţin succese -nu este satisfacţia faţă de reuşită şi prin urmare apare şi nedorinţa de a învăţa.

Recomandări pentru părinţi:

·       Participaţi activ în viaţa şcolară a copilului. Motivaţi-l să vă povestească cît mai multe. Nu vă limitaţi doar la întrebarea „Cum a fost azi la şcoală?” Memorizaţi nume, evenimente, detalii pe care copilul vi le povesteşte ca să le folosiţi ulterior atunci cînd discutaţi despre şcoală.

·       Vorbiţi cu profesorul sau dirigintele dacă vi se pare că nu cunoaşteţi îndeajuns viaţa şcolară a copilului.

·       Chiar dacă nu sunt motive de nelinişte consultaţi profesorii nu mai rar de 1 la 2 luni.

·       Aflaţi care este programa şi particularităţile şcolii.

·       Integraţi-vă în viaţa şcolară şi nu lipsiţi de la şedinţe, întîlniri, petreceri la care sunt invitaţi părinţii. Astfel copilul va simţi că sunteţi implicat.

·       Nu folosiţi exclusiv sistemul pedeapsă-privilegiu. Pentru copil bunele rezultate la învăţătură trebuie să fie cel mai mare cadou. Arătaţi-i cît sunteţi de bucuros cînd le obţine sau puteţi chiar să-i organizaţi careva sărbători şi surprize plăcute.

·       Cînd copilul îşi îndeplineşte temele de acasă îndepliniţi funcţia de ajutor-controlor şi nicidecum executor. Arătaţi-vă interesul faţă de temele care i s-au dat, dar ajutaţi-l să-şi găsească singur soluţiile.

·       Trecerea în clasa V-a este o schimbare grea pentru copil care aduce cu ea şi mult stres. Nu faceţi în această perioadă schimbări radicale în familie. Asiguraţi-i copilului o atmosferă stabilă şi liniştită.