• Pentru prima oară în clasa întîi!


    Primul an de învăţare la şcoală este una din cele mai complicate etape ale vieţii copilului, dar şi un adevărat examen pentru părinţi. Anume în acest moment părinţii trebuie să se implice maxim în viaţa copilului. Dar această implicare necesită şi anumite cunoştinţe psihologice. Deseori părinţii acţionînd din „bune intenţii” devin nu altceva decît nişte surse de stres pentru copil. Acaestă etapă este cu atît mai importantă pentru că anume în clasa întîi se pun bazele atitudinii copilului faţă de şcoală şi faţă de procesul de instruire. Pentru ca copilul să traverseze cu bine acestă perioadă este necesar ca părinţii să cunoască particularităţile psihologice ale acestei vîrste:
    Caracteristica generală a elevului de 6-7 ani
    Dezvoltarea fizică:
    La 6-7 ani se întăreşte sistemul osos muscular. Se dezvoltă intens morfologic şi funcţional encefalul. Greutatea creierului-90% din greutatea creierului matur. Se dezvoltă considerabil lobii frontali. Se dezvoltă funcţia inhibitoare a scoarţei care stă la baza reţinerii şi autocontrolului. Muşchii mici ai  palmei sunt nu sunt pe deplin dezvoltaţi. Copiii îndeplinesc greu mişcări ce necesită precizie. Atenţie!–  nu supraîncărcaţi copilul cu exerciţii de scris.
    Dezvoltarea psihică:
    Dintre operaţiile gîndirii cea mai dezvoltată este analiza. Este caracteristică „centralitatea gîndirii”- elevul percepe totul pornind de la poziţia ocupată de el în spaţiu.
    Autoaprecierea se formează în baza aprecierilor adulţilor. Orice succes trebuie încurajat şi nu orice eşec pedepsit.
    La început ei sunt atenţi la tot ce este nou şi neobişnuit- atenţie involuntară. Odată cu complicarea sarcinilor apare necesitatea atenţiei voluntare.
    Nivelul de dezvolatre a atenţiei voluntare a elevului de vîrstă şcolară mică este direct proporţional cu nivelul responsabilităţii lui. Cu cît responsabilitatea este mai înaltă cu atît este mai apt să manifeste atenţie voluntară.
    Atenţia depinde de accesibilitatea materialului şi sarcinii înaintate. Dacă elevul simte că i se propune să facă ceva ce este peste puterile lui, el pierde interesul faţă de propunerea adultului şi îşi distrage atenţia.
    Şcoala chiar din primele zile pune în faţa copilului un şir de sarcini care necesită mobilizarea atît a forţelor intelectuale cît şi a celor fizice. Chiar din primele zile apar şi primele greutăţi:

    Dificultăţi ale elevilor de clasa întîi:
    ·                    Copilului îi vine greu să stea întreaga lecţie în aceeaşi poziţie;
    ·                    Îi vine greu să urmărească cele spuse de profesor;
    ·                    Îi vine greu să facă ceea ce i se cere şi nu ceea ce vrea el;
    ·                    Îi vine greu să-şi reţină emoţiile şi să nu-şi exprime oral toate gîndurile;
    ·                    Modificarea regimului de viaţă- stare de nervozitate şi frustrare;
    ·                    Dificultăţi ce reies din relaţiile elevului cu învăţătorul;
     Poziţia învăţătorului este de o aşa natură că copilul nu poate să nu simtă o incomoditate, o stîngăcie. Ca rezultat unii elevi devin prea timizi, complexaţi. Alţii ca să atragă atenţia învăţătorului devin nereţinuţi, năzbîtioşi.
    ·                    Dificultăţi ce reies din relaţiile elev- părinţi. Atunci cînd sunt exagerate drepturile de „şcolar”- copilul devine un mic tiran al familiei.
    ·                    Un alt tip de dificultăţi apar la mijlocul primului an de învăţămînt. La început totul este nou, interesant, volumul informaţieie este mic. Dar odată cu creşterea volumului informaţiei apar primele greutăţi. Chiar de la început însuşirea cunoştinţelor trebuie să se bazeze nu pe memorie ci pe dorinţa copilului de a cunoaşte cît mai mult.
    Pentru a face faţă tuturor greutăţilor este nevoie de timp ca copilul să se adapteze.
    Adaptarea la şcoală este un proces multiaspectual:
    1. Adaptarea fiziologică:
    Primele 2-3 săptămîni sunt denumite ca „furtună fiziologică”- toate solicitările care vin duc la tensiune- stres mare- duce la pierderea unor resurse fiziologice şi mulţi copii se îmbolnăvesc.
    După ce trece furtuna organismul începe să-şi restabilească forţele. Adaptarea fiziologică durează de la 2 la 6 luni.
    Mulţi părinţi şi pedagogi nu iau în considerare această perioadă.
    Observaţi:
    - Slăbirea la finele primului semestru
    -Micşorarea sau mărirea tensiunii arteriale
    -Acuze de  dureri de cap, oboseală
    -Capricii acasă, probleme  de autocontrol al comportamentului
    Ar fi bine să ţinem cont de această adaptare fiziologică înainte de a-i învinui pe copii că sunt lenoşi, neascultători şi să le prognozăm un viitor sumbru la şcoală dar şi acasă.
    Pentru a-i ajuta pe copiii care cu greu se adaptează din punct de vedere fiziologic se recomandă:
    -  Somnul de la amiază;
    -  Plimbări în aer liber;
    -  Alimentaţia raţională;
    - Susţinerea psihologică: copilul trebuie să fie încrezut că el este iubit şi respectat în ciuda unor greutăţi şcolare.
    2.  Adaptarea psihosocială
    Odată cu venirea la şcoală apare şi o perioadă de criză.
    Criza de la 7 ani este deteminată de schimbarea statutului. Apare un nou rol social- acela de şcolar căruia trebuie să-i facă faţă. Această criză aduce şi schimbări în sfera emoţională. Datorită dezvoltării generalizării- ca operaţie apare generalizarea trăirilor. Astfel un rînd de nereuşite şcolare şi mai ales fiind însoţite de „eşti lenos”, „prost”, „degeaba te duci la şcoală” îşi pun accentul asupra aprecierii propriei persoane. Astfel părinţii trebuie:
    -                     Să încurajeze cele mai mici reuşite;
    -                     Să încurajeze activismul copilului;
    -                     Să aprecieze fapta, nu copilul.
    Adaptarea psihosocială ţine şi de adaptarea la colectiv. Greutăţi mari întîlnesc copiii care nu au frecventat grădiniţa. Aceşti copii aşteaptă de la învăţători aceleaşi relaţii cu care au fost deprinşi acasă. Astfel pentru astfel de copii conştientizarea faptului că învăţătorul nu le acordă doar lor o atenţie excluzivă devine o nouă sursă de stres. Astfel de copii peste un timp nu mai vor să meargă la şcoală pe motiv că  „nimeni nu-i ascultă”, „învăţătoarea nu-i iubeşte”... În acerste cazuri arătaţi- copilului că îl susţineţi, înţelegeţi şi discutaţi împreună cum ar trebui să se comporte pentru aşi face prieteni şi a fi simpatizat.

    Recomandări pentru părinţi:
    -Interesaţi-vă sincer de activitatea şcolară a copilului. Atitudinea serioasă a părintelui faţă de primele succese şi primele greutăţi ale copilului la şcoală îl va ajuta să înţeleagă responsabilitatea statutului de elev.
    - Discutaţi cu copilul regulile şcolare şi necesitatea respectării lor.
    -Alcătuiţi împreună cu copilul regimul zilei şi urmăriţi respectarea lui.
    -Nu implicaţi copilul chiar din clasa I într-un cerc, secţie sportivă, dans, etc, Copilul trebuie să aibă şi timp de odihnă. Dacă nu aţi început frecventarea cu un an înainte aşteptaţi clasa II-a.
    - Copilul nu-şi poate concentra atenţia aupra unui fel de activitate mai mult de 15 minute. Alternaţi tipurile de activităţi. Cînd îşi face lecţiile începeţi cu scrisul.
    -Arătaţi-i copilului că îl iubiţi pe el nu rezultatele lui.
    - Ţine-ţi minte: Copilul are dreptul şi să greşească.
    -Susţineţi dorinţa copilului de a obţine succes. În orişice activitate gasiţi ceva pentru care să-l lăudaţi. („Bravo! Uite cît de bine ai scris această literă! Sunt sigur/ă că te vei descurca şi cu  litera nouă!”)
    -Niciodată nu-i spuneţi copilului că el este mai rău ca alţii. Nu-l comparaţi cu alţi copii!
    -Răspundeţi sincer şi cu răbdare la întrebările copilului.
    -Găsiţi-vă timp în fiecare zi pentru a fi împreună cu copilul.
    -Nu vă sfiiţi să spuneţi că vă mîndriţi cu el.
    -Apreciaţi faptele, nu persoana.
    -Uneori puneţi-vă în locul lui şi atunci o să vă fie clar cum să vă comportaţi.
    -Nu vorbiţi de rău în faţa copilului şcoala, colegii sau profesorii.
    - Învăţarea este o muncă grea şi responsabilă apărută în viaţa copilului. Această muncă însă,  nu trebuie să-l lipsească pe copil de bucuria jocului pentru care trebuie să se găsească timp.
    - Dacă ceva vă deranjează în comportamentul şi activitatea copilului cereţi sfatul învăţătorului sau adresaţi-vă psihologului şcolar.
    -Cerinţele privind reuşitele copilului trebuie să fie în concordanţă cu posibilităţile lui!


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu