O istorie cu un desen cu trei baloane ...şi o mamă rea...

vineri, 24 ianuarie 2014 | Psiholog cu blog la 15:19 |

De azi nu mă ţin de o promisiune formulată doar pentru mine: aceea de a nu scrie aici despre relaţia cu copilul meu. E o experienţă unică: de mamă şi de psiholog; acea experienţă de combinare a unui rol personal cu unul profesional ... poate nu întotdeauna cea mai reuşită...

Trei baloane...Copilul meu, elev în clasa întîi, trebuia să deseneze trei baloane şi să le coloreze în culorile tricolorului. Greu? Desenezi trei ovale şi le colorezi - o sarcină simplă de tot pentru un adult, dar extrem de complicată pentru un copil de 7 ani, obosit, care şi-a amintit la sfîrşitul unei zile pline cu de toate, că mai este ceva de făcut şi rezultatul trebuie neapărat prezentat a doua zi.
Şi aici povestea abia începe.... E ora nouă seara, e timpul de culcare...Ochii sunt parcă mai mici şi mîînile nu sunt ascultătoare... Din cauza asta bietele foi sunt rupte una cîte una. La început ovalele nu sunt chiar ovale. Apoi culorile se amestecă, trec peste contururi... Şi pensula e obosită şi uită să se spele, astfel culorile devin murdare şi baloanele seamană mai mult cu nişte nori ce prevestesc furtuna, care nu întîrzie să apară, astfel, alte foi sunt aruncate în vîntul ce o însoţeşte. Şi ce fel de furtună fără primele picături de apă şi culoare, care cad acolo, unde nu le e locul. Alte foi curate îşi aşteaptă nemiloasa soartă. Alte picături - de data asta de lacrimi mici de copil îşi caută şi ele un loc pe foaie, cerîndu-şi dreptul la exprimarea supărării de propria neputinţă...
Eu sunt în mijlocul unei furtuni. Vreau să o liniştesc dar nu reuşesc şi atunci aleg să nu fac nimic. Tac şi ascult învinuiri şi reproşuri: "alţi părinţi îşi ajută copiii, dar tu? ..." Îmi vine greu să mă opresc şi să nu aştern pe hîrtie marea dorinţă de a-mi ajuta copilul. Atît de mult aş vrea să iau un creion, să desenez trei baloane şi să le colorez cu dragoste. E atît de simplu!.
Acum sunt "o mamă rea" şi nu fac în locul tău ceea ce poţi face singur. Vreau în viitor să te bazezi şi să-ţi foloseşti pe deplin propriile capacităţi şi forţe.
Recunosc: sunt  "o mamă rea". Am ştiut despre aceste nesuferite de baloane cu o săptămînă în urmă, dar prinsă şi de propriile treburi nu ţi-am amintit despre asta. Mă bucur că ţi-ai amintit. Vreau să ştii întotdeauna singur ce trebuie să faci şi să înveţi că e greu atunci cînd laşi totul pentru ultimul moment.
Într-un sfîrşit, trei baloane au fost aşezate pe o foaie mai norocoasă. Privesc cum îţi analizezi "opera". Mă bucur că nu-ţi place- înseamnă că ai învăţat a deosebi frumosul de urît. Şi pentru  că sunt " o mamă rea" nu te laud nemotivat şi nici nu încerc să te conving că "e bine şi aşa".
Continui să fiu "o mamă rea" şi te rog să prezinţi desenul aşa cum este. Vreau să înveţi să nu-ţi fie frică nici în faţa altora de propriile eşecuri, să le admiţi şi să le accepţi cu fermitate, să găseşti soluţii de depăşire a lor, să înţelegi că greşelile şi insuccesele nu pot distruge un om, în schimb îi oferă şansa să fie şi mai puternic.

P.S....Copilul meu n-a prezentat desenul. A spus că nu-l avea. Eşecul a fost ascuns în ... ghiozdan. O lecţie urmează a mai fi învăţată şi repetată.