Sunt multe păreri despre necesitatea uniformei şcolare...
Unicul argument a acelora care se împotrivesc purtării uniformei şcolare este faptul că ar împiedica posibilitatea exprimării personalităţii prin necesitatea, uneori impusă a folosirii unui anumit tip de vestimentaţie, specifică organizaţiei şcolare. Or, foarte multe organizaţii care se respectă şi inclusiv cele mai prestigioase instituţii de învăţămînt din lume au propria imagine vestimentară. Nu putem afirma că subiecţii acestor organizaţii se simt constrînşi şi nu se pot afirma.
Cînd este vorba de instituţia şcolară unele împotriviri ar putea apărea la vîrsta preadolescenţei- atunci cînd apare o trebuinţă acută de afirmare- trebuinţa de a fi matur. Cei care nu-şi satisfac această trebuinţă prin alte moduri, abordează aşa-zisa „maturitate exterioară”- tendinţa preadolescentului de a-şi schimba exteriorul, inclusiv vestimentaţia, pentru a nu mai arăta ca un copil. Uneori aceste tendinţe ale preadolescenţilor duc la adevărate monstruozităţi vestimentare inacceptabile mediului şcolar ca: fuste extrem de scurte, bluze transparente şi foarte decoltate, tricouri cu imprimeuri extravagante, etc. Printr-o astfel de vestimentaţie, preadolescentul vrea să comunice lumii că deja e adult, că are propriile lui dorinţe şi trebuinţe, inclusiv şi cele legate de sexualitate. Nu pretindem că preadolescenţii şi adolescenţii ce poartă uniformă nu au aceste tendinţe. Preadolescentul în unifomă este acelaşi preadolescent ca şi toţi ceilalţi. Dorinţa lui firească de a se deosebi de o masă de oameni sau de grupul lui de semeni este prezentă, dar neavînd posibilitatea experimentării vestimentare îşi va reorienta atenţia spre alte căi de afirmare şcolară: prin depunerea efortului de a fi mai bun la învăţătură, prin excelarea într-un anumit domeniu, prin afirmarea în cadrul activităţilor extraşcolare etc.
O altă influenţă
benefică a prezenţei uniformei în instituţia şcolară este scăderea numărului de
elevi cu complexe de inferioritate, care
apar mai frecvent la elevii a căror părinţi au posibilităţi financiare reduse
şi care nu le pot procura copiilor haine scumpe, moderne. Imaginea de sine a
copilului se formează şi prin fenomenul de comparare socială. Primele încercări
de comparare socială sunt cele legate de propria înfăţişare: îşi compară
aspectul exterior cu cel al colegilor. Dacă conştientizează că hainele lui nu
sunt atît de frumoase ca ale colegului şi valorizează asta, se simte mai
inferior, caută să evite comunicarea cu această persoană pentru că această
frustrare îl deranjează. De aici şi pînă
la distorsionarea relaţiilor în grupul şcolar nu mai este mult.
Absenţa unor cerinţe vestimentare în şcoală
este periculoasă şi pentru elevii părinţilor cu posibilităţi care îşi
conştientizeză propria superioritate doar bazîndu-se pe înfăţişarea sa externă
şi mai puţin pun accent pe valorificarea propriilor forţe şi capacităţi pentru afirmarea personalităţii.
Prezenţa uniformei
şcolare are un efect benefic şi asupra unor procese cognitive ca percepţia şi
atenţia elevului. În cazul percepţiei vizuale a mediului ce ne înconjoară putem
evidenţia că este mult mai uşor pentru creier să proceseze informaţia
despre obiecte dacă ele au mai puţine culori. Este un efort în plus, ce îşi
pune amprenta asupra creşterii oboselii, atunci cînd copilul trebuie să
perceapă şi respectiv, creierul să prelucreze informaţia, despre cum arată
oamenii din jur a căror haine sunt multicolore, mai ales cînd este vorba de aglomerările şcolare din spaţii
relativ mici.
În cazul atenţiei,
elevii îşi pot comuta mai uşor atenţia spre profesorul care are o ţinută
vestimentară deosebită de elevii în uniformă şi acest lucru este unul benefic
pentru instruirea şcolară.
Acceptarea uniformei
îşi pune amprenta şi asupra unui fenomen al psihologiei sociale- cel al
conformismului. Astfel elevii se vor conforma şi vor respecta regulile şi
normele şcolare dacă iniţial, ca prim pas al integrării au acceptat să îmbrace uniforma instituţiei.
Un rol aparte îl are
influenţa benefică a uniformei şcolare asupra adaptării şcolare şi a formării
statutului de elev a copiilor care păşesc pentru prima dată pragul şcolii.
Aprobarea şi necesitatea unei vestimentaţii deosebite de cea care au purtat-o
pînă acum le întăreşte convingerea asumării unui nou rol social- acel de
elev, care are drepturile şi obligaţiile lui.
Este interesantă analizarea
legăturii între uniforma instituţiei şcolare şi autocontrolul comportamental al
elevului. Purtarea uniformei în drum spre şcoală şi spre casă îşi pune ampenta
asupra comportamentului elevului în acest răstimp. Ştiind despre posibilitatea
de identificare foarte uşoară după specificul uniformei şi apartenenţa la o instituţie de învăţămînt, elevul îşi va controla comportamentul în ceea ce
priveşte respectarea normelor şi regulilor de comportare civilizată în
societate. Uniforma îndeplineşte în acest caz rolul de control social, care
impus parcă în timpul micii şcolarităţi, preadolescenţei şi adolescenţei se
impregnează durabil în conştiinţa şi cultura comportamentală a adultului.
0 comentarii: