• BUNICA ŞI NEPOŢICA sau despre cum comunicăm şi ne comportăm cu copiii mici

    Zilele astea, aflîndumă într-un microbus ce venea spre oraş şi avînd la dispoziţie vreo 50 minute de observaţie a lucrurilor care se întîmplă în jurul meu, am avut ocazia să privesc dintr-o parte relaţia dintre o bunică, care cred că avea în jur de 50-55 ani şi nepoţica ei de vreo 2 ani. 
    Fetiţa e în acea perioadă frumoasă a copilăriei cînd începi să vorbeşti şi să comunici lumii ceea ce vezi. Bunica o ajuta în acest sens. Astfel, aflaţi că eram în "bibică" şi pe drum se mai deplasau şi alte "bibici". Pe fereastra microbusului admiram "cicica"- era vorba de frumuseţea copacilor înfloriţi. Pe marginea drumului sau în depărtare pe imaş puteai vedea cîte o "nineauă"- animalul care dă lapte copiilor.
    Şi ce fel de bunică fără de poveşti?! Povestea a început cînd copilul a cerut apă. Bunicuţa, din bune intenţii cred, avea cu ea o apă gazată, frumos colorată într-un portocaliu încins. I-a dat puţin copilei să bea. Doar puţin! La imediata rugăminte a copilului de a mai bea, bunica a ascuns apa. Posibil s-o fi gîndit că apa gazată şi colorată nu face bine unui copil aşa de mic sau poate se temea ca scutecul să nu se umple mai rapid ca de obicei...
    Dar iată şi povestea: Fetiţa a fost rea şi a venit Bau-Bau şi a luat apa. Trebuie de urgenţă să chemăm lupul ca să-l pape pe Bau-Bau. Copilul era pus să facă parte din poveste. Fetiţa a început a-l chema pe lup, care întîrzia să vină şi să se răfuiască cu acel Bau-Bau nesuferit. L-a rugat frumos să vină, chiar a strigat la el, dar lupul aşa şi n-a apărut.
    Setea pe căldură e greu de suportat şi fiindcă este o trebuinţă fiziologică, se cere satisfăcută. În astfel de cazuri, nici o poveste, chiar şi cea în care te implici personal, nu prea ajută. Copilul a început să strige tare: APĂ! APĂ! APĂ!
    În momentul cînd am vrut să abandonez observarea şi să intervin, bunica a cedat.
    Şi povestea continuă: Iaca fetiţa a fost cuminte şi a venit Bau-Bau şi i-a dat apa înapoi. Copilul era bucuros şi fericit.

    Întrebări în loc de morală:
    -Trebuie oare să schimonosim cuvintele atunci cînd îl învăţăm pe copil să vorbească?
    -Cuvîntul "vacă" este mai greu de rostit decît "nineauă"?
    -A fost asta o poveste? sau o minciună ce deformează realitatea unui copil, care abia învaţă să o perceapă?
    -Putea oare acest copil, în exprimarea dorinţei de a bea apă, să fie şi rău şi cuminte în acelaş timp?

    Trece timpul...copiilor le este frică...,spun minciuni..., nu percep corect lumea socială...De ce oare?

1 comentarii:

  1. Kimhanson spunea...

    Sunt cu soțul meu de 7 ani fără copil, eu și soțul meu am încercat tot posibilul, dar nu am avut niciun rezultat, până când am întâlnit o prietenă de-a mea foarte bună care mi-a povestit despre Dr Dawn acuna și cum a ajutat-o, i-am explicat. totul la Dr Dawn acuna dupa ce am contactat-o ​​pe Whatsapp, a promis ca ma ajuta, mi-a dat niste instructiuni pe care le-am facut perfect, spre surprinderea mea am ramas insarcinata la 2 saptamani dupa ce m-a ajutat si acum am un copil frumos acum, toate datorită Dr. Dawn acuna, contactați-o pentru o soluție rapidă la problema dvs.
    *Daca vrei sa ramai insarcinata.
    *Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
    *Dacă vrei să vindeci vreo boală.
    *Dacă vrei noroc în viața ta.
    *Dacă doriți să opriți avortul spontan și altele,
    : e-mail { dawnacuna314@gmail.com}
    Whatsapp: +2348032246310

Trimiteți un comentariu