Faţă în faţă cu suferinţa

duminică, 3 martie 2013 | Psiholog cu blog la 16:45 |

În viaţă ne întîlnim şi cu experienţe dramatice. Adulţii şi copii deopotrivă se întîlnesc cu suferinţa legată de pierderea oamenilor apropiaţi.Cînd familia suferă din cauza pierderii unei persoane apropiate este nevoie ca copilul să ştie asta. Emoţiile copilului nu trebuie ignorate. Copilul are mai multă nevoie de exprimarea dragostei şi susţinerii din partea celor apropiaţi. Nu trebuie să ne prefacem că nimic nu s-a întîmplat şi viaţa merge mai departe. Cu toţii avem nevoie de timp ca să reconstruim viaţa fără de persoana iubită. Adultul (părinte, profesor, tutore) trebuie să ştie:

-Copilul suferă! Uneori adultul fiind cuprins de suferinţă nu observă suferinţa copilului sau o subapreciază.
-Suferinţa durează o perioadă de timp. Pierderea unei persoane apropiate nu poate fi depăşită într-o perioadă scurtă.
-Suferinţa copilului se deosebeşte de cea a adultului. Adultul pierde partenerul, iubitul, prietenul... copilul pierde apărătorul, educatorul, modelul de urmat, de aceia reacţiile la suferinţă sunt diferite.
-Copilul trebuie să afle de moartea cuiva cît mai curînd. Cel care îi va comunica tragica veste trebuie să fie un adult -o persoană apropiată în care copilul are încredere.
-Copilul are nevoie de un exemplu oferit de adultul care poate să depăşească durerea provocată de pierderea unei persoane dragi. Este bine să se verbalizeze emoţiile şi gîndurile.
Adultul trebuie să-i răspundă copilului la trei întrebări esenţiale:

S-a întîmplat asta din cauza mea?

Se va întîmpla şi cu mine acelaş lucru?

Cine va avea grijă de mine?

Nu lăsaţi copilul fără de răspunsuri!