Scrisoare mamei...

joi, 21 martie 2013 | Psiholog cu blog la 17:15 |

Aţi întîlnit vreodată copii „orfani” de părinţi, dar cu părinţi? Din păcate, eu cunosc foarte mulţi. Pentru ei nu se fac campanii de colectare de fonduri sau cadouri. Ei nu sunt copiii străzii sau ai orfelinatelor. Unii din ei locuiesc chiar în case luxoase şi s-ar părea că nu le lipseşte nimic. Copiii „orfani” de părinţi, dar cu părinţi, sunt singuri şi nefericiţi, pentru că nu au parte de DRAGOSTE, ATENŢIE şi TIMP, atunci cînd au nevoie de asta.

Zilele astea am disutat cu o adolescentă care suferă din cauza ignoranţei din partea celei mai dragi fiinţe. Am rugat-o să-şi descrie trăirile şi vi le prezint aici. Sper să citească mai mulţi părinţi şi să organizeze în propriile familii campanii de dăruire a dragostei, atenţiei şi timpului pentru copiii lor- asta nu costă nimic!

Dragă mamă,

Să știi că tu ești și vei rămîine mereu Îngerul meu. Oricît de mult ar încerca cineva să ne despartă, nu va putea. Mama e cea mai scumpă persoană pe pămînt, pentru ca ea ne oferă viața. Da, chiar ești o persoană importantă , tu mi-ai dat viață, m-ai ajutat să fac primii pași și să rostesc primul meu cuvînt. Ai fost mereu alături de mine, dar asta din pacate, nu a durat prea mult... Poate că acesta este unul din motivele pentru care nu ne înțelegem așa cum ar trebui.
 De ce mamă, atunci cînd am nevoie de tine, tu nu ești lînga mine? De ce mereu cînd vreau să mă destăinui, tu niciodată nu ai timp? De ce mamă? Știu că mă iubești și că încerci să  faci tot posibilul ca să nu-mi lipsească nimic, dar uneori, eu nu am nevoie de toate aceste lucruri, am nevoie de cîteva minute pentru un sfat, pentru o îmbrăţişare sau o încurajare. Dar, mereu cînd te chem, tu nu ești  lîngă mine să mă asculți.

Acum sunt mare, am aproape 15 ani, și ca orice adolescent am multe probleme şi întrebari. Aș vrea  să mă asculți și să-mi dovedești că ai nevoie de mine, așa cum am şi eu nevoie de tine. Tu nu știi că lipsa ta de timp mă afectează pe mine...Tu nu știi de cîte ori plîng și caut o persoană căreea să mă destăinui...Încerc să ma afirm, dar tu, din păcate, nu vezi asta și uneori, prin simpla ignoranță, mă faci să sufăr. Știu că nici eu nu sunt perfectă, dar încerc zi de zi să fac tot posibilul ca tu să fii fericită și să ai timp de mine. Uneori la nervi poți să mă superi, fară ca sa-ți dai seama, dar eu sufăr, toate cuvintele mă ating adînc și chiar dacă încerc să ascund lacrimile, care de multe ori mi le provoci tu, oricum eu plîng. Chiar dacă observi și încerci să-ți  repari greșeala printr-un simplu „scuze”, pe mine nu mă încălzește...Inima mea care este strînsă ca o hîrtie acum, chiar şi cu scuzele tale, rămîne mototolită şi nu se mai îndreaptă. Eu te înțeleg, ai probleme, ești stesată...Nu ai chef de mine... Acum, oricît ai încerca, e prea tîrziu să repari toate greșelile. Ne-am îndepartat. Suntem ca două persoane total străine... Doar că orice ar fi,  eu încerc zi de zi să nu te dezamăgesc...Pentru că tu ai fost cea care ai stat la căpatîiul meu atunci cînd eram mică și aveam febră...Tu mi-ai arătat ce înseamnă viața. Aș vrea ca această viață să o trăiesc alături de tine... ,să știu că atunci cînd vii acasă mă vei asculta și îmi vei da sfaturi, dar din păcate nu este așa. E prea tîrziu să încerci să te apropii acum de mine, am pierdut de mult legatura Mamă-Fiică.

Sper să mă înțelegi corect. Tu ai devenit eroul meu. Un model de viitor, dar nu chiar un model de mamă. E prea tîrziu să încerci să schimbi ceva, dar vreau să știi că voi fi mereu alături de tine. Pentru că ești  așa cum ești –mamă, să știi că te iubesc enorm.

                                                                                     Cu drag, fiica ta!