„ Dar ce ai?… Lasă că trece… Ia-te în mîini... Timpul le rezolvă pe toate…”

vineri, 25 mai 2012 | Psiholog cu blog la 10:11 |

–                   Merg la psiholog...

–                    De ce?

–                   Ce ai?

–                   Esti nebun/ă?
Acesta este un dialog des întalnit. Din nefericire, se mai consideră ca a merge la psiholog echivalează cu a fi „nebun”.

O reprezentare greşită despre psiholog este precum că el ar lucra cu persoane cu devieri psihice şi dacă ai fost la psiholog ai numaidecît o dereglare psihică.
Mi s-a întamplat  ca un elev să nu vină atunci cand era programat, ci sa ia legatura cu mine mai tîrziu spunîndu-mi: „Îmi cer scuze ca nu am venit..., dar m-am întalnit pe hol cu cîţiva colegi care m-au întrebat unde merg... “

Din nefericire, astfel stau lucrurile cand vine vorba de mersul la psiholog , în ciuda tuturor demersurilor media de a populariza această meserie şi chiar şi în pofida informării prealabile a elevilor de catre psiholog şi de către diriginţi privind atribuţiile psihologului şi ce se întamplă dincolo de uşa cabinetului.
De multe ori, aceste prejudecăţi pleacă din familie, dat fiind că am întalnit cazuri în care mama se prezenta descumpanită  în urma sugestiei învatatoarei/dirigintei, solicitînd cu glas tremurînd confirmarea că de fapt copilul sau „nu are probleme”, că e „normal”.

Pîna la urmă, dificultăţi avem toţi, iar viaţa nu este un parcurs atat de drept şi atît de lin încît sa existe vreun mod în care sa ne ferim de probleme. Ele apar la fiecare pas şi pun una dupa alta temelia devenirii noastre ca persoane. Atunci, de ce ne-am feri într-atat de acestea? Sau ne ferim practic de etichetele ataşate lor?
Din nefericire,  oamenii etichetează mult prea usor… Într-un mod superficial, tind să critice mai degrabă decat sa încurajeze un demers de autocunoaştere… Cum să admiţi că ai nevoie de ajutor? Cum să admiţi ca îţi este greu? Cum să admiţi că doreşti să te perfecţionezi sau chiar să te cunoşti? Raspunsurile obişnuite sunt din gama: „ Dar ce ai?… Lasă că trece… Ia-te în mîini... Timpul le rezolvă pe toate…”

Concepte ca empatie, suport, psiholog le sunt, din pacate, destul de străine moldovenilor… şi cred că înca va mai trece ceva vreme pîna ce acestea vor fi asimilate. Oamenii înca nu au învaţat că stă în puterea lor să sprijine, să încurajeze, sa facă ceva pentru a scăpa de o problemă care îi macină.

 Consider ca este timpul să ne solidarizăm cu cei care au dificultati, punîndu-ne în locul lor, sprijinindu-i în demersurile lor de a se îmbunataţi, de se cunoaste mai bine, de a se dezvolta ca indivizi, de a-şi depăşi dificultaţile şi poate că vom fi cîndva mulţumiţi pentru asta.