Dureri şi pansamente...

marți, 29 mai 2012 | Psiholog cu blog la 15:53 |

Extras dintr-un buletin de ştiri din 28 mai 2012 de la jurnaltv.md:

Gruparea de pedofili reţinută în toamna anului 2010 a fost condamnată. Doi cetăţeni străini, unul din Italia şi altul din Norvegia, au fost trimişi pentru 21 de ani la închisoare. Pedeapsa pentru ceilalţi trei moldoveni, membri ai grupării, variază între 18 şi zece ani. Cea mai blândă pedeapsă a fost pronunţată pentru cel mai tânăr. În momentul reţinerii era minor. Fusese şi el cândva victima pedofililor.
Băiatul care încearcă cu disperare să-şi acopere faţa avea doar 16 ani când a fost reţinut de oamenii legii. A fost abuzat de pedofili, pentru ca apoi să devină şi el traficant de copii. Va plăti cu 10 ani din viaţă - o pedeapsă înjumătățita pentru că era minor în momentul săvârşirii infracţiunii.

Special am subliniat textul de mai sus pentru cei care şi-ar pune întrebarea: Ce are această ştire cu activitatea unui psiholog care lucrează cu copiii şi părinţii acestora?

Cîndva un copil a fost victima pedofililor. Acum este traficant de copii ce lucrează cu o grupare de pedofili. S-ar părea că acest lucru este de neconceput pentru un copil care a suferit şi acum provoacă exact aceeaşi suferinţă altora. Acest copil a suferit o traumă psihologică- o deteriorare a psihicului care s-a produs în urma unui eveniment negativ de o intensitate mare, în cazul dat- abuzul sexual. Traumele psihologice pot duce la consecinţe negative pe termen lung şi nu trebuie ignorate. Durerea poate fi atît fizică, dar şi psihologică.

Atunci cînd un copil are o traumă fizică- îşi loveşte genunchiul- i se aplică un pansament. Atunci cînd suferă în urma unei traume psihologice- tot are nevoie de „pansament” şi îl va cauta permanent chiar dacă timpul a trecut şi a rămas doar o cicatrice.

 Repetarea compulsivă a evenimentului traumatic- un patern comportamental des întîlnit la persoanele care au suferit o traumă psihologică. Persoana- victimă caută în mod inconştient acele situaţii care într-o oarecare măsură au legătură cu evenimentul traumatic. Astfel victimile violenţei s-ar putea transforma în agresori, victimile pedofililor pot deveni la rîndul lor pedofili şi exemplele pot continua şi lărgi acest cerc închis al devianţei sociale. Multe studii demonstrează că majoritatea criminalilor periculoşi au fost traumaţi psihologic în copilărie fiind supuşi violenţei fizice sau sexuale.

Copii traumaţi psihologic au nevoie de o reabilitare psihologică, de acel „pansament” care să-i ajute să-şi „prelucreze” durerea. De cele mai multe ori însă li se cere  să uite, să evite gîndurile legate de evenimentul negativ, dar o traumă „netratată” la timp va influenţa experienţa de viaţă pe viitor.

Revin la ştirea de mai sus: Un copil abuzat sexual- victimă a pedofililor- o traumă „netratată”- o cautare a „pansamentului”- o repetare compulsivă a evenimentului traumatic- traficant de copii- 10 ani la închisoare... ... şi iar ... ... cîndva copil abuzat sexual- victimă a pedofililor- o traumă „netratată”-... ... CE URMEAZĂ?