
Caracteristica generală a elevului de 6-7 ani
Dezvoltarea fizică:
La 6-7 ani se întăreşte sistemul osos muscular. Se
dezvoltă intens morfologic şi funcţional encefalul. Greutatea creierului-90% din
greutatea creierului matur. Se dezvoltă considerabil lobii frontali. Se
dezvoltă funcţia inhibitoare a scoarţei care stă la baza reţinerii şi
autocontrolului. Muşchii mici ai palmei sunt nu sunt pe deplin dezvoltaţi. Copiii îndeplinesc greu mişcări ce necesită precizie. Atenţie!– nu supraîncărcaţi copilul cu exerciţii de scris.
Dezvoltarea psihică:
Dintre operaţiile gîndirii cea mai dezvoltată este
analiza. Este caracteristică „centralitatea gîndirii”- elevul percepe totul
pornind de la poziţia ocupată de el în spaţiu.
Autoaprecierea se formează în baza aprecierilor
adulţilor. Orice succes trebuie încurajat şi nu orice eşec pedepsit.
La început ei sunt atenţi la tot ce este nou şi
neobişnuit- atenţie involuntară. Odată cu complicarea sarcinilor apare
necesitatea atenţiei voluntare.
Nivelul de dezvolatre a atenţiei voluntare a
elevului de vîrstă şcolară mică este direct proporţional cu nivelul
responsabilităţii lui. Cu cît responsabilitatea este mai înaltă cu atît este mai
apt să manifeste atenţie voluntară.
Atenţia depinde de accesibilitatea materialului şi
sarcinii înaintate. Dacă elevul simte că i se propune să facă ceva ce este
peste puterile lui, el pierde interesul faţă de propunerea adultului şi îşi
distrage atenţia.
Şcoala chiar din primele zile pune în faţa
copilului un şir de sarcini care necesită mobilizarea atît a forţelor
intelectuale cît şi a celor fizice. Chiar din primele zile apar şi primele
greutăţi:
Dificultăţi ale elevilor de clasa întîi:
·
Copilului
îi vine greu să stea întreaga lecţie în aceeaşi poziţie;
·
Îi
vine greu să urmărească cele spuse de profesor;
·
Îi
vine greu să facă ceea ce i se cere şi nu ceea ce vrea el;
·
Îi
vine greu să-şi reţină emoţiile şi să nu-şi exprime oral toate gîndurile;
·
Modificarea
regimului de viaţă- stare de nervozitate şi frustrare;
·
Dificultăţi
ce reies din relaţiile elevului cu învăţătorul;
Poziţia
învăţătorului este de o aşa natură că copilul nu poate să nu simtă o
incomoditate, o stîngăcie. Ca rezultat unii elevi devin prea timizi,
complexaţi. Alţii ca să atragă atenţia învăţătorului devin nereţinuţi,
năzbîtioşi.
·
Dificultăţi
ce reies din relaţiile elev- părinţi. Atunci cînd sunt exagerate drepturile de „şcolar”-
copilul devine un mic tiran al familiei.
·
Un
alt tip de dificultăţi apar la mijlocul primului an de învăţămînt. La început
totul este nou, interesant, volumul informaţieie este mic. Dar odată cu
creşterea volumului informaţiei apar primele greutăţi. Chiar de la început
însuşirea cunoştinţelor trebuie să se bazeze nu pe memorie ci pe dorinţa
copilului de a cunoaşte cît mai mult.
Pentru a face faţă tuturor greutăţilor este nevoie
de timp ca copilul să se adapteze.
Adaptarea la şcoală este un proces multiaspectual:
1. Adaptarea
fiziologică:
Primele 2-3 săptămîni sunt denumite ca „furtună
fiziologică”- toate solicitările care vin duc la tensiune- stres mare- duce la
pierderea unor resurse fiziologice şi mulţi copii se îmbolnăvesc.
După ce trece furtuna organismul începe să-şi
restabilească forţele. Adaptarea fiziologică durează de la 2 la 6 luni.
Mulţi părinţi şi pedagogi nu iau în considerare
această perioadă.
Observaţi:
- Slăbirea la finele primului semestru
-Micşorarea sau mărirea tensiunii arteriale
-Acuze de dureri de cap, oboseală
-Capricii acasă, probleme de autocontrol al comportamentului
Ar fi bine să ţinem cont de această adaptare
fiziologică înainte de a-i învinui pe copii că sunt lenoşi, neascultători şi să
le prognozăm un viitor sumbru la şcoală dar şi acasă.
Pentru a-i ajuta pe copiii care cu greu se
adaptează din punct de vedere fiziologic se recomandă:
- Somnul
de la amiază;
- Plimbări
în aer liber;
- Alimentaţia
raţională;
- Susţinerea
psihologică: copilul trebuie să fie încrezut că el este iubit şi respectat în
ciuda unor greutăţi şcolare.
2. Adaptarea
psihosocială
Odată cu venirea la şcoală apare şi o perioadă de
criză.
Criza de la 7 ani este deteminată de schimbarea
statutului. Apare un nou rol social- acela de şcolar căruia trebuie să-i facă
faţă. Această criză aduce şi schimbări în sfera emoţională. Datorită
dezvoltării generalizării- ca operaţie apare generalizarea trăirilor. Astfel un
rînd de nereuşite şcolare şi mai ales fiind însoţite de „eşti lenos”, „prost”, „degeaba te duci la şcoală” îşi pun accentul
asupra aprecierii propriei persoane. Astfel părinţii trebuie:
-
Să încurajeze
cele mai mici reuşite;
-
Să
încurajeze activismul copilului;
-
Să
aprecieze fapta, nu copilul.
Adaptarea psihosocială ţine şi de adaptarea la
colectiv. Greutăţi mari întîlnesc copiii care nu au frecventat grădiniţa.
Aceşti copii aşteaptă de la învăţători aceleaşi relaţii cu care au fost
deprinşi acasă. Astfel pentru astfel de copii conştientizarea faptului că
învăţătorul nu le acordă doar lor o atenţie excluzivă devine o nouă sursă de
stres. Astfel de copii peste un timp nu mai vor să meargă la şcoală pe motiv că
„nimeni
nu-i ascultă”, „învăţătoarea nu-i iubeşte”...
În acerste cazuri arătaţi- copilului că îl susţineţi, înţelegeţi şi discutaţi
împreună cum ar trebui să se comporte pentru aşi face prieteni şi a fi
simpatizat.
Recomandări pentru părinţi:
-Interesaţi-vă sincer
de activitatea şcolară a copilului. Atitudinea serioasă a părintelui faţă de
primele succese şi primele greutăţi ale copilului la şcoală îl va ajuta să
înţeleagă responsabilitatea statutului de elev.
- Discutaţi cu copilul regulile şcolare şi
necesitatea respectării lor.
-Alcătuiţi împreună cu copilul regimul zilei şi
urmăriţi respectarea lui.
-Nu implicaţi copilul chiar din clasa I într-un cerc, secţie sportivă,
dans, etc, Copilul trebuie să aibă şi timp de odihnă. Dacă nu aţi început
frecventarea cu un an înainte aşteptaţi clasa II-a.
- Copilul nu-şi poate concentra atenţia aupra unui fel de activitate mai
mult de 15 minute. Alternaţi tipurile de activităţi. Cînd îşi face lecţiile
începeţi cu scrisul.
-Arătaţi-i copilului că îl iubiţi pe el nu rezultatele lui.
- Ţine-ţi minte: Copilul are dreptul şi să greşească.
-Susţineţi dorinţa copilului de a obţine succes. În orişice activitate
gasiţi ceva pentru care să-l lăudaţi.
(„Bravo! Uite cît de bine ai scris această literă! Sunt sigur/ă că te vei
descurca şi cu litera nouă!”)
-Niciodată nu-i spuneţi copilului că el este mai rău ca alţii. Nu-l
comparaţi cu alţi copii!
-Răspundeţi sincer şi cu răbdare la întrebările copilului.
-Găsiţi-vă timp în fiecare zi pentru a fi împreună cu copilul.
-Nu vă sfiiţi să spuneţi că vă mîndriţi cu el.
-Apreciaţi faptele, nu persoana.
-Uneori puneţi-vă în locul lui şi atunci o să vă fie clar cum să vă
comportaţi.
-Nu vorbiţi de rău în faţa copilului şcoala, colegii sau profesorii.
- Învăţarea este o muncă grea şi responsabilă apărută în viaţa copilului.
Această muncă însă, nu trebuie să-l
lipsească pe copil de bucuria jocului pentru care trebuie să se găsească timp.
- Dacă ceva vă deranjează în comportamentul şi activitatea copilului cereţi
sfatul învăţătorului sau adresaţi-vă psihologului şcolar.
-Cerinţele privind reuşitele copilului trebuie să fie în concordanţă cu
posibilităţile lui!
0 comentarii: