.jpg)
Părinţii au tendinţa de a critica copiii ori de cîte ori au ocazia. Unii o
fac atît de des, încît au „instituţionalizat” critica ca metodă de educaţie,
considerînd că acţioneză „din bune intenţii” pentru a corecta comportamentul şi
pentru a-i învăţa lucruri bune. Un părinte mi-a afirmat că îi adresează
copilului critici pe motiv că „copilul trebuie mereu să depună eforturi pentru
a fi mai bun şi dacă îl laud „îşi va lua nasul la purtare””.
O mamă povestea despre copilul său care a muncit foarte mult la realizarea
unui desen. Cînd a mers să i-l arate tatălui, acesta i-a răspuns sec că nu vede
nimic deosebit în acest desen, că se putea şi mai bine... Cum s-a simţit oare
acel copil? Cum se simte un om care depune mult suflet în ceea ce face şi nu
este apreciat?
Ce învaţă copilul despre el însuşi cînd este mereu criticat? Învaţă că
niciodată nu este suficient de bun, că eforturile lui sunt zadarnice, că
niciodată nu va satisface aşteptările părinţilor şi dezvoltă sentimente de
inferioritate şi inutilitate.
Mulţi părinţi îşi construiesc un ideal de „copil perfect, copil de nota
„10”, copil performant, copil ascultător în toate, copil ce nu greşeşte
niciodată”. Copiii noştri trebuie să depună eforturi maxime pentru a fi copiii
perfecţi şi dacă nu reuşesc tot ei sunt de vină şi sunt criticaţi, blamaţi,
pedepsiţi.
Dragii mei părinţi, copilul dumneavoastră este valoros doar pentru faptul
că este. Faceţi-l să se simtă valoros pentru ceea ce este. Apreciaţi efortul
copilului de a realiza ceva chiar dacă rezultatul nu este pe masura
aşteptărilor dumneavoastră şi chiar şi atunci cînd îndeplineşte sarcini
obişnuite. Acceptaţi-vă greşelile şi încurajaţi-l şi pe copil să şi le accepte.
Explicaţi că pentru a învăţa ceva este nevoie de multă muncă şi exersare şi
greşelile sunt inevitabile. Greşelile sunt la fel de importante ca şi reuşitele
şi din ele putem învăţa multe lucruri. Educaţia unui copil este tot o muncă...
0 comentarii: