Despre ascultare, nevoile şi dorinţele copiilor...-PSIHOLOGIE dintr-o CARTE!

duminică, 28 iunie 2015 | Psiholog cu blog la 13:04 |

Pentru un copil, totul este semnificant la nivelul limbajului, toate lucrurile care se petrec în jurul lui şi pe care le observă. Sunt lucruri la care el se gîndeşte. Un copil se gîndeşte şi ascultă cu atît mai bine cu cît nu se uită la persoana care vorbeşte. Este un aspect foarte important.
De aceea, cînd învăţătorii (învăţătoarele) le cer copiilor să se uite la ei, pierd astfel 50% din atenţia copiilor. Pentru noi , adulţii, lucrurile stau invers: nouă ne place să ne uităm la persoana care vorbeşte. Pe cînd copilul, dacă are mîinile ocupate, dacă frunzăreşte o carte, o revistă sau benzi desenate sau dacă se joacă cu ceva, abia atunci ascultă "în adevăr" şi memorizează.

Nevoia este repetitivă, în timp ce dorinţa este mereu nouă. De aceea, în educaţie, trebuie să avem în vedere să nu satisfacem toate dorinţele. Însă subiectul trebuie încurajat, şi nu descurajat sau criticat, să îşi exprime prin cuvinte dorinţele. Nevoile, da, ele trebuie satisfăcute; în schimb, dorinţele trebuie mereu rostite....educaţia trebuie să susţină în permanenţă deschiderea dorinţei către ceva nou, şi în niciun caz să satisfacă dorinţele, deoarece, de îndată ce sunt satisfăcute, dorinţele intră în categoria nevoilor care vor trebui în consecinţă repetate cu o presiune din ce în ce mai puternică, fiindcă nevoia este o obişnuinţă, iar obişnuinţa nu trezeşte interesul, ea este mortificatoare.

Găsiţi asta în cartea "Ce să le spunem copiilor", de Francoise Dolto (1908-1998)-celebră pediatră şi psihanalistă franceză.