"O poveste cu Moş Crăciun" sau... Cum să-i spui copilului că Moş Crăciun ...eşti tu!

joi, 31 decembrie 2015 | Psiholog cu blog la 17:57 |

Era odată un băieţel. Avea părinţii iubitori şi o copilărie frumoasă. În fiecare iarnă venea la el Moş Crăciun şi-i aducea daruri. Cînd a învăţat să scrie îşi înşira dorinţele pe hîrtie. Aşeza scrisoarea pe geam şi spre dimineaţă ea dispărea miraculos. Apoi, în ajun de Crăciun stătea ore în şir lîngă bradul împodobit, încercînd să-l surprindă pe Moş Crăciun cînd va aduce darurile. Dar de fiecare dată Moş Ene venea mai devreme, astfel adormea buştean. Dimineaţa găsea cadourile dorite şi era extrem de fericit. Treceau anii. La cumpăna dintre ani Moşul venea numaidecît. Cu trecerea timpului, el nu mai aducea darurile cerute, dar niciodată nu uita de copil.
Odată, la şcoală i-a auzit pe colegii lui spunînd că Moş Crăciun nu există. Oricine poate fi Moşul cu barbă albă, oricine vrea să-i facă pe copii fericiţi.
"Oare... părinţii mei... ei vor ca eu sa fiu fericit...înseamnă că... e de necrezut!..." În capul băiatului roiau o mulţime de gînduri în timp ce alerga din răsputeri spre casă. A dat busna strigînd:
-Care din voi este Moş Crăciun? Părinţii au zîmbit, s-au privit nedumeriţi, au încercat să spună ceva, dar n-au putut. După cîteva momente de linişte, băiatul a bolborosit: "Ce prostii...!" Părinţii lui, de data asta, n-au răsuflat uşuraţi.
Au mai trecut ani. Băiatul nostru, ajuns bărbat în toată firea, s-a însurat. Şi-a luat de nevastă o fată pe cît de săracă pe atît de frumoasă şi deşteaptă, în familia căreia Moşul n-a călcat niciodată. Acum Moş Crăciun aducea daruri mici şi pentru soţia lui. Trăiau împreună fericiţi pînă cînd parinţii bărbatului au murit ambii în acelaş an, cel mai trist an din viaţa lui. După moartea părinţilor, n-a mai venit nici Moş Crăciun. Poate că nu i-a mai scris de foarte mult timp. A încetat să-i mai scrie, oricum Moşul aducea ce putea el: mere, nuci sau mici pacheţele cu bomboane. Acum lipsa acestor mici daruri sub pomul de Crăciun îl întrista şi mai mult.
 Dar fiindcă orice tristeţe este urmată numaidecît de o bucurie, fu fericit să afle că în scurt timp va deveni tată. Feciorul i-a umplut viaţa de bucurie, astfel că lipsa darurilor de la Moş Crăciun nu-l mai întrista. Peste cîţiva ani buni, într-o seară de ajun, feciorul îî zise tatălui:
-Tată ...,vrei sa fii Moş Crăciun?
 Tatăl a zîmbit cu tristeţe.
A doua zi, sub pomul de Crăciun au apărut mere, nuci şi pacheţele cu bomboane.
 Eram să uit...mai era acolo o mică cutie legată cu cîteva panglici multicolore...