Adolescenţii şi părinţii faţă în faţă cu viitorul

sâmbătă, 13 februarie 2016 | Psiholog cu blog la 15:17 |

În momentul cînd există necesitatea alegerii profesiei, la vîrsta între 15-18 ani, adolescenţii au reprezentări neclare despre sine, nu au avut posibilitatea să încerce diferite activităţi profesionale şi de cele mai multe ori, cunoştinţele despre anumite profesii sunt superficiale. La această vîrstă ei sunt mai mult preocupaţi de problema relaţiilor interpersonale cu semenii. De aici reiese că una din cele mai importante decizii din viaţa lor este  luată pe negîndite, nu are o implicare personală, este influenţată de părinţi, semeni sau de anumite circumstanţe întîmplătoare. În diada părinţi - copii se observă o amplificare a conflictelor, care au ca sursă necesitatea alegerii un traseu profesional. Conflictele sunt cu atît mai intense cu cît dorinţele şi aspiraţiile părţilor se conturează la poluri opuse. Din discuţiile şi activităţile de orientare profesională cu adolescenţii, dar şi cu părinţii acestora, remarcăm nişte greşeli tipice în asumarea alegerii  profesionale.

Greşelile tipice ale adolescenţilor în alegerea profesiei:

·         Lipsa propriei decizii în ceea ce priveşte alegerea profesională.

·         Incapacitatea de a-şi putea determina propriile capacităţi, aptitudini, interese,valori.

·         Orientarea iniţială spre profesii ce necesită o calificare superioară (diplomat, manager, savant, etc.).

·         Accent doar pe unele aspecte exterioare ale profesiei (venituri, avantaje materiale, statut).

·         Transferul relaţiei pozitive cu o persoană, care reprezintă o anumită profesie, spre identificarea cu această profesie.

Greşelile tipice ale părinţilor în îndrumarea profesională a adolescenţilor:

·         Luarea deciziei profesionale în locul copilului.

·         Neglijarea intereselor şi aptitudinilor adolescentului.

·         Impunerea propriilor doleanţe profesionale nerealizate în propria viaţă.

·         Şantajarea adolescentului cu dependenţa lui materială.

·         Cerinţa respectării unor tradiţii familiale în alegerea profesiei.

Pentru conştientizarea propriilor greşeli şi pentru alegerea conştientă a viitoarei profesii, sunt benefice activităţile, ce presupun un parteneriat părinţi-adolescenţi care pune accent pe problema alegerii profesionale. Acest parteneriat poate fi realizat în cadrul orelor de dirigenţie sau în cadrul unor şedinţe unde participă adolescenţii şi părinţii lor. Propunem în continuare cîteva activităţi eficiente realizate în cadrul diadei părinţi-adolescenţi.

Activitatea „Reflecţii despre fericire”

Scop: Conştientizarea rolului primordial pe care îl are profesia în viaţa fiecărui om.

Procedură: Pentru adolescenţi şi pentru părinţi se formulează aceeaşi sarcină: „A fi fericit înseamnă...”. Continuaţi cu cîteva fraze care exprimă poziţia Dvs. proprie vizavi de conceptul de fericire. Se fac prezentări în diada adolescent- părinte.

Evaluare: Se analizează asemănările şi diferenţele dintre perceperea fericirii pentru adolescenţi şi părinţi. Se cere evidenţierea acelor idei, care fac legatura între fericire şi viaţa profesională a persoanei, precum şi rolul pe care îl are munca pe care o facem în realizarea sensului vieţii.

Note: Celebrul psihiatru vienez Victor Frankl, în cartea sa „Omul în căutarea sensului vieţii” consideră că toţi mai mulţi oameni au astăzi mijloacele necesare de trai, dar nici un sens ca să trăiască, deci se simt nefericiţi. „Profetul sensului vieţii” consideră că voinţa de a găsi şi de a da un sens vieţii este principiul motivator fundamental, care îi conferă omului energie. Soluţia sugerată de Frankl este descoperirea sensului în lume, mai degrabă decît în om sau în psihicul său. Cu alte cuvinte, viaţa ar trebui percepută ca o misiune de care să beneficieze şi alţii. Astfel, oamenii se simt fericiţi atunci cînd consideră că munca pe care o fac are un sens, aduce cu ea schimbări în bine persoanei dar şi lumii din jur.

Cercetările psihologilor din ultima perioadă ajung la concluzia că profesia perfectă nu este cea care-i aduce omului cele mai mari recompense, ci mai degrabă locul zilnic care oferă cele mai mari satisfacţii personale.

Activitatea „Pot! Îmi place!”

Scop: Determinarea, conştientizarea şi reflectarea asupra aptitudinilor şi intereselor.

Procedură: Pentru elevi: Enumeraţi cît mai multe enunţuri care să înceapă cu „Eu pot...” şi „Mie îmi place”.... Pentru părinţi: Completaţi cît mai multe enunţuri care să înceapă cu „Copilul meu poate...”, „Lui îî place...”.

După completarea enunţurilor adolescenţii şi părinţii sunt rugaţi să le încercuiască pe acelea care au sau pot avea o legătură cu o anumită profesie de viitor. Se fac prezentări paralele.

Evaluare: Ce aţi descoperit nou despre voi, despre copiii voştri? Ce dificultăţi aţi întîlnit? Se va analiza importanţa determinării intereselor şi aptitudinilor personale pentru alegerea corectă a viitoarei profesii.

Note: Oamenii se deosebesc între ei după posibilităţile lor de acţiune: practice, intelectuale, artistice, sportive, etc., care sunt efectuate la diverse niveluri calitative. Majoritatea putem îndeplini anumite activităţi dar rezultatul depinde de calitatea lor. Astfel toţi putem cînta, dar doar unii ne impresionează.

Aptitudinile sunt un complex de însuşiri psihice şi fizice individuale, care condiţionează realizarea cu succes a unor activităţi. Criteriile după care distingem o anumită aptitudine este efortul cu care persoana realizează o anumită activitate şi viteza realizării activităţii. Astfel avem aptitudini pentru acele activităţi, care le putem îndeplini fără un efort asiduu şi destul de rapid. Considerînd gradul de specializare în activităţi profesionale distingem: aptitudini sportive, artistice, tehnice, ştiinţifice, lingvistice, matematice, etc.

 Interesele se manifestă în activităţile preferate,  pe care ne place să le facem, în care uneori  investim timp şi efort îndelungat şi care ne aduc satisfacţii personale. Există o legătură între aptitudinile şi interesele unei persoane. Astfel: Mie îmi place(interes) ceea ce pot face cel mai bine (aptitudine), sau pot să fac bine (aptitudine) ceea ce îmi place (interes).

Ţine-ţi minte: Vă veţi petrece o treime din viaţă la muncă. Nu ar fi bine să vă gîndiţi ce v-ar plăcea cu adevărat să faceţi?

Activitatea „Semaforul profesiilor”

Scop: Diferenţierea între alegerea profesională realizată de părinţi pentru copiii lor şi necesitatea implicării personale a adolescentului în decizia privitor viitoarea profesie.

Procedură: Părinţilor şi adolescenţilor li se împart nişte fişe în care este reprezentat un semafor. Instrucţiunea pentru părinţi: Scrieţi pe culoarea: ROŞIE- Ce profesie aţi vrut, aţi visat să aveţi cîndva?; GALBEN- Ce profesie aţi vrea pentru copilul Dvs.? VERDE- Ce profesie vrea copilul Dvs.?

Instrucţiune pentru adolescenţi: Scrieţi pe culoarea ROŞIE: Ce profesie au părinţii tăi acum?, GALBEN- Ce profesie vor părinţii pentru tine? VERDE- Ce profesie vreai tu?

Se fac prezentările, mai întîi părintele şi apoi adolescentul.

Evaluare: Ce aţi descoperit nou? Ce asemănări  şi deosebiri există între „semafoare”. Ideal ar fi ca răspunsurile de la culoarea verde să coiincidă. Atenţie la ROŞU şi GALBEN!

Note:  De multe ori părinţii fac greşeala de ale inocula copiilor propriile vise anterioare. Acest lucru vine din frustrarea unei nerealizări personale sau profesionale. Aceşti părinţi consideră că ei au ratat şansa să ia ceea ce e mai bun de la viaţă, au ratat şansa obţinerii unei profesii care şi-au dorit-o cîndva. Ei vor să „materializeze această şansă” prin propriul copil, care este un alt om, ce are alte aptitudini, interese şi aspiraţii.

Adolescenţii, care nu şi-au formulat o decizie profesională, se pot orienta uneori la unele modele familiale. De exemplu: „Am să fiu medic, pentru că părinţii mei sunt medici, ei au să mă ajute!” Este benefică preluarea unei tradiţii de familie, ce ţine de o anumită carieră profesională, doar în situaţia cînd se iau în considerare şi propriile capacităţi. Nu în toate cazurile suntem o „copie” a părinţilor noştri, astfel încît să avem aceleaşi aptitudini şi interese.

Există şi situaţii cînd adolescenţii sunt şantajaţi de părinţi cu dependenţa materială de aceştia: „Am să te susţin financiar, numai dacă ai să înveţi meseria pe care o vreau eu!” În astfel de cazuri se poate ajunge la conflicte majore între cele două generaţii, mai ales atunci, cînd adolescentul ştie ce vrea. În cazul cînd adolescentul este indecis, preia tacit decizia părinţilor, ceea ce ulterior va influenţa negativ motivaţia şi satisfacţia profesională.

Activitatea „Bolul cu profesii”

Scop: A stimula procesul de comunicare-cooperare între părinţi şi adolescenţi, promovînd căutarea înţelegerii reciproce în adoptarea unor decizii importante.

Procedură: Fişe cu denumiri de profesii de exemplu: mecanic, croitor, bucătar, electrician, şofer, etc. Este de dorit să se aleagă profesii care nu sunt prestigioase pentru societatea zilelor noastre.  Instrucţiune pentru elevi: Extrageţi cîte o fişă din bol şi prezentaţi părintelui profesia scrisă acolo. Imaginaţi-vă că vă doriţi anume această profesie. Cum veţi convinge părinţii să vă adopte decizia?

Instrucţiune pentru părinţi: Imaginaţi-vă că copilul Dvs. şi-a exprimat dorinţa de a avea această meserie. Cum reacţionaţi? Descrieţi emoţiile, gîndurile şi acţiunile Dvs.

Evaluare: Cum aţi încercat să vă convingeţi părinţii să vă adopte decizia? Cum realizaţi diferenţa între identitatea copilului şi identitatea lui profesională?

Note: Nu există profesii bune sau rele, există oameni calificaţi şi mai puţini calificaţi în meseriile pe care le fac.

Orice adolescent preocupat de viitorul lui încearcă să-şi cunoască propriile aptitudini, interese, înclinaţii, valori pentru a-şi descoperi propriul sens al vieţii şi pentru a-l integra şi în viitoarea activitate profesională. Este un proces cognitiv, în timpul căruia are loc formarea graduală a scopurilor profesionale. Mediul înconjurător al unui adolescent este un factor critic, decisiv pentru o tranziţie de succes prin criza identităţii şi pentru alegerea unei cariere viitoare. Este sarcina atît a părinţilor, cît şi a adolescenţilor de a transforma acest mediu în unul benefic pentru dezvoltare, perfecţionare, creare şi creştere personală şi profesională.

Articol şi activitate realizată împreună cu Svetlana Pîslaru, diriginte, profesoară de limba şi literatura română, Liceul Teoretic „Ion Creangă, Chişinău.